De ce ar trebui să citești „Arhipelagul Gulag”

   Privind cu atenție la trecut putem învăța cum să apreciem și să respectăm atât prezentul cât și viitorul. De multe ori ne pierdem cumpătul sau speranța, crezând că fiecare eveniment ce se petrece în viața noastră are o conotație negativă, văzând doar partea rea a lucrurilor și ajungând să privim cu indiferență faptul că avem mâncare pe masă, respirăm și chiar citim aceste rânduri în clipa de față.. Ei bine, Alexandr Soljenitîn reușește să îți deschidă ochii și să-ți  schimbe percepția asupra vieții în această capodoperă fascinantă. Lucrarea prezentată te va face să te simți uimit, trist, șocat, îți va pune la îndoială valorile și poate chiar moralitatea, toate acestea printr-un  un amestec unic de informații istorice și literatură.

   Pe scurt, Soljenitîn a fost un scriitor rus, istoric, filosof, dar cel mai important unul dintre puținii supraviețuitori al Gulagurilor din Rusia, fiind închis între anii 1945 și 1953 pentru propagandă politică. Trecând prin experiența mai multor astfel de locuri, a avut oportunitatea (dacă o putem numi așa) de a întâlni mulți alți dizidenții politici și de a aduna o cantitate uriașă de informații referitoare la practicile  din aceea vreme, acestea fiind completate de studiile ulterioare eliberării și documentate în trei volume.

   Informațiile prezentate par a fi desprinse dintr-un film de groază, din păcate unul al realității, dar totuși introspecția lui Soljenitîn asupra moralității și efectului hipnotic al puterii asupra unor indivizi obișnuiți ca tine și ca mine te vor face să te întrebi: “dacă eram eu acel  gardian s-au soldat ce aș fi făcut?”, “ aș fi procedat la fel?”, “oare e moralitatea oamenilor atât de fragilă încât primitivismul  genetic al dominanței ar fi pus stăpânire pe mine?” Pentru că dincolo de aspectul politic, așa cum spunea și Jordan Peterson (el reușind să îmi stârnesacă interesul pentru acest subiect),  dintr-o anumită perspectivă, „Arhipelgul Gulag” este unul dintre cele mai umane romane pe care le poți citi, deoarece prezintă omul în două ipostaze, fundamentale existenței noastre, a asupritorului și a supraviețuitorului.

   Aspectul cel mai important al cărții, constă în claritatea pe care ți-o poate oferi o astfel de experiență. Odată ce este luat prizonier, autorul (la rândul său,  comandant în armata roșie,), realizează că nu e și nu a fost vreodată cu nimic diferit față de cei care acum  îl țin prizonier în cele mai rele condiții. Își amintește cum se adresa cu superioritate tuturor pe front, cum datorită faptului că el era ofițer i se permitea să stea jos în timp ce toți ceilalți erau în picioare, cum era singurul ce putea mânca unt cu biscuiți, pe când subalternii săi de abia rezistau în acele condiții , cum avea un curier personal ce îi îndeplinea toate dorințele și multe alte privilegii pe care considera că le merită din plin. Felul în care prezintă această  revelație este sumarizat perfect în următorul citat: “Iată ce fac epoletii cu omul. Unde erau povetele bunicii din fața icoanei? Și unde erau acele visuri de pionier despre viitoarea Sfântă Egalitate?”.

    Al doilea aspect ce face ca volumele să iasă în evidență, constă în documentarea minuțioasă a tuturor evenimentelor și aspectelor acelor vremuri.  Pe lângă trăirile  interioare ale prizonierului, această lectură este și o investigație literară, fiind prezentate nume, persoane, anchete, mijloace de tortură, date, mărturii și numeroase povești ce te vor face să te oprești și să reflectezi asupra a ceea ce e descris, poate mai mult decât a făcut- o altă carte citită până în acel moment.    

    La final, aș vrea să menționez că dacă am început această rubrică vorbind despre cea mai bună carte citită în 2020 (Meditații), “Arhipelagul Gulag” e cu siguranță cea mai “grea”. Și spun că este grea atât ca  structură și conținut, dar mai ales grea prin impactul avut asupra modului în care de multe ori ajungem să uităm că, în ciuda pandemiei sau a oricărei alte probleme, avem libertatea și liberul arbitru de care milioane de oameni au fost lipsiți, dar și asupra felului în care te face să-ți analizezi faptele și propria busolă morală, reușind să facă linia dintre bine și rău aproape inexistentă

Publicat de

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s