Realitatea comunicării nonverbale

 Oricine a văzut filmul „Matrix”, știe că premisa de bază pornește de la ideea că există o altă realitate simulată ce nu poate fi cunoscută si percepută de restul lumii.  

  Având ca punct de reper această comparație, putem vedea comunicarea nonverbală la fel ca  pe o altă manifestare a existenței noastre, ce uneori o conștientizăm și o accesăm , dar de cele mai multe ori o neglijăm, concentrându-ne abilitățile perceptive pe ceea ce se vede, nu pe interpretarea manifestărilor exterioare ale unei persoane. 

  Cred că am auzit cu toții ce impact are acesta asupra noastră. Există sute de cărți, mii de studii și un număr și mai mare de experți ce spun că 80 % din comunicarea e non-verbală, alții 75%, alții 95% și așa mai departe. 

  Cert este că nu contează așa mult numărul. Știm că e extrem de importantă, știm că de multe ori în mod inconștient ne facem o impresie asupra unei persoane doar după mers, știm când suntem plăcuți de alții sau nu, chiar dacă nu am vorbit vreodată cu persoana respectivă. De multe ori ne alegem chiar și liderii ținând cont de acest aspect.

   Dar totuși, uităm că există acești indici sociali înnăscuți și mintea noastră (care e destul de leneșă) alege să se rezume la aparențe, până la urmă de ce am depune mereu efortul să interpretăm ce se întâmplă în jur? 

  Răspunsul e destul de simplu, dacă noi ca ființe umane nu am fi depus acest efort, nu am mai fi fost aici, eu scriind aceste rânduri și tu citindu-le. 

  Pornind de la ideea formulată de Robert Greene în cartea „Legile naturii umane”, ar trebui să nu uităm că primii oameni ce au trăit pe pământ, nu aveau un sistem de comunicare verbal (în ceea ce privește prima oară când oamenii au comunicat verbal există numeroase teorii, dar nici una nu a ajuns la ce concluzie exactă), ce știm e că primele texte scrise sunt cele sumeriene și egiptene ce datează din  anul 3200 Î. HR, și desigur ca să existe un text scris , la început a fost o concepută o formă de comunicare verbală. Chiar dacă luăm acest an ca  referință (poate a apărut mult mai repede ) știm cu siguranță că trebuiau să comunice cumva, și cum ar fi putut face asta decât prin intermediul corpului? Când există pericole la tot pasul  și lupte pentru dominanță mereu, cum ar fi putut omul preistoric să își dă seama că cineva vrea să îl lovească fără să observe buzele presate sau pumnii încleștați? Sau cum ar fi putut să știe că e acceptat de o comunitate dacă nu ar fi interpretat brațele deschise și zâmbetul  ca un indicator pozitiv? 

 Dacă stăm să analizăm, cam același lucru îl facem și noi în prezent cu animalele, dacă un câine vine încet spre noi și dă din coadă știm că nu o să ne muște, în timp  ce, dacă fuge ca din pușcă când ne vede, înțelegem că ar trebui să fugim și noi, dacă o pisică vine și toarce în timp ce se învârte în jurul piciorului nostru știm că vrea să fie mângâiată și dacă dă târcoale bolului cu mâncare că îi e foame.

 Suntem conștienți de asta ? Sigur că nu. Creierul transmite semnalele electrice spre corp în câteva milisecunde și abia după ce facem gestul realizăm că am știut ce vrea pisica de la noi.

   Acum să facem un salt în timp, odată cu apariția limbajului, aceste gesturi și indicii corporale și faciale au fost asociate cu anumite cuvinte și treptat au început să fie identificate anumite trăsături ce sugerează o stare anume a individului. 

  De exemplu în scrierile al lui Seneca, găsim o descriere a semnelor de mânie la om: privirea obraznică și amenințătoare, fruntea încruntată, pasul grăbit, respirația agitată și deasă. Cred că această descriere este familiară pentru fiecare dintre noi în ziua de azi , dar  Seneca s-a născut în anul 4 Î. HR și a decedat în anul 65 D.HR., deci încă de pe atunci se vorbea într-o oarecare măsură de indicii nonverbali  și importanța acestora . 

 Am mai putea adăuga aici și ceea ce spunea împăratul roman  Marcus Aurelius : „În timpul discursurilor trebuie să fii atent la ceea ce se spune și în fiecare mișcare să observi ce face” sau cartea de “De Mendacio”, apărută în secolul 4, scrisă  de Sfântul Augustin, unul dintre cei 4 părinți ai Bisericii Latine și unul dintre cei mai mari filosofi din istorie. Acesta  scria primul tratat referitor la minciună și istoria continuă până la studiile lui Charles Darwin care în anul 1872 nota că că atât oamenii, cât și animalele își exprima emoțiile pe baza expresiilor faciale. Apoi, până în prezent s-au realizat constant studii  și poate, printre alte subiecte pe viitor o să și  analizăm mai profund fiecare gest și impactul acestui tip de comunicare la toate nivelurile ființei umane, precum și detecția minciunii.

   Dar acum  intenția nu a  fost de povesti întreaga evoluție a studiului comunicării non-verbale (acesta o  poate citi oricine pe internet), ci  de a conștientiza mai bine ce impact major are această “lume” paralelă și silențioasă  asupra noastră și cum ne influențează capacitățile de percepție și interpretare.

Așadar, putem spune cu siguranță că, comunicarea non-verbală intră în aceeași categorie cu dorința de  iubire, afiliere, apartenență, putere, statut sau cu comportamentul  manipulator și  agresivitatea ( care la fel,  poate fi observată timpuriu datorită  luptei pentru supraviețuire a oamenilor preistorici, războaielor din cauza religiei, cruzimii împăraților romani, practicile feudale de tortură , mărturiile lui Alexandr Soljenitin sau a altor supraviețuitori din lagărele comuniste) și toate celelalte componente ale naturii umane (nu o să le menționăm pe toate aici, dar o să existe articole cu siguranță despre fiecare).

Se alătură acestora prin prisma faptului că a existat în circuitele noastre neuronale de la începutul timpului și încă continuă să preia frâiele când vine vorba de propriile noastre impresii sau manifestări comportamentale, dar acum “zgomotul“ din exterior  e mult prea puternic și reduce la tăcere capacitatea de a observa, nu doar de a vedea. Și asta ne face să nu fim foarte buni la a decodifica semnalele venite din partea celolarți, nici măcar în mod inconștient.

Publicat de

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s